arnăuțime
/ar.nə.uˈʦi.me/Etimologie
Din arnăut + sufixul -ime.
Definiții
- mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | arnăuțime | — |
| genitiv-dativ | arnăuțimii | — |
| vocativ | arnăuțime | — |
| articulat | arnăuțimea | — |
Din arnăut + sufixul -ime.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | arnăuțime | — |
| genitiv-dativ | arnăuțimii | — |
| vocativ | arnăuțime | — |
| articulat | arnăuțimea | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică