arnăuțel
/ar.nə.uˈʦel/Etimologie
Din arnăut + sufixul -el.
Definiții
- (pop.) diminutiv al lui arnăut.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | arnăuțel | arnăuței |
| genitiv-dativ | arnăuțelului | arnăuțeilor |
| vocativ | arnăuțelule | arnăuțeilor |
| articulat | arnăuțelul | arnăuțeii |