armoniul
/arˈmo.njul/Etimologie
Din armoniu.
Definiții
- forma de singular articulat pentru armoniu.
armoniu
/arˈmo.nju/Etimologie
Din franceză harmonium, germană Harmonium.
Definiții
- instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lamele metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | armoniu | armonii |
| genitiv-dativ | armoniului | armoniilor |
| vocativ | armoniule | armoniilor |
| articulat | armoniul | armoniile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică