armoniu
/arˈmo.nju/Etimologie
Din franceză harmonium, germană Harmonium.
Definiții
- instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lamele metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | armoniu | armonii |
| genitiv-dativ | armoniului | armoniilor |
| vocativ | armoniule | armoniilor |
| articulat | armoniul | armoniile |