verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză armer < latină armare. Confer italiană armare.
Definiții
- (v.tranz.) a pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei.
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) înarma.
- a dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența.
- a consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături.
- a lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | arma | armau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din italiană armata.
Definiții
- totalitatea forțelor militare ale unui stat.
- mare unitate militară, compusă din câteva corpuri și unități din diferite arme; p. gener. unitate militară.
- serviciu militar.
- (fig.) colectivitate care acționează în vederea unui scop comun.
- mulțime, ceată, cârd, șir.
Exemple
- Orașul a fost cucerit de armată dușmană.
- Merge la armată.
- Își face armata la...
- Armata păcii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | armată | armate |
| genitiv-dativ | armatei | armatelor |
| articulat | armata | armatele |
Sinonime: 1: (mil.) oaste, oștire, putere, trupe (pl.), (înv. și reg.) armadă, șirag, tabără, (înv.) armie, ordie, ostășime, oștime, silă, tărie, (fig.) sabie, 2: militărie, (înv. și pop.) ostășie, (reg.) miliție, (Transilv.) cătănie, (înv.) voinicie, 3: militărie, stagiu, serviciu militar, (pop. și fam.) cătănie, (înv.) oștenie, soldăție, 5: grămadă, mulțime