armătură
/ar.mə'tu.rə/Etimologie
Din franceză armature < latină armatura (după armă).
Definiții
- totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcție (de beton armat).
- construcție care susține o galerie subterană.
- totalitatea pieselor metalice ale unei instalații alcătuite din țevi sau conducte.
- totalitatea aparatelor și dispozitivelor de comandă, de control, de siguranță etc., montate la o instalație, la o mașină etc.
- ansamblul conductoarelor unui condensator electric.
- înveliș protector al unui cablu electric.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | armătură | armături |
| genitiv-dativ | armăturii | armăturilor |
| vocativ | armătură | armăturilor |
| articulat | armătura | armăturile |