armată

Etimologie

Din italiană armata.

Definiții

1. totalitatea forțelor militare ale unui stat.
2. mare unitate militară, compusă din câteva corpuri și unități din diferite arme; p. gener. unitate militară.
3. serviciu militar.
4. (fig.) colectivitate care acționează în vederea unui scop comun.
5. mulțime, ceată, cârd, șir.

Exemple

• Orașul a fost cucerit de armată dușmană.
• Merge la armată.
• Își face armata la...
• Armata păcii.

Declinare

Sinonime: 1: (mil.) oaste, oștire, putere, trupe (pl.), (înv. și reg.) armadă, șirag, tabără, (înv.) armie, ordie, ostășime, oștime, silă, tărie, (fig.) sabie, 2: militărie, (înv. și pop.) ostășie, (reg.) miliție, (Transilv.) cătănie, (înv.) voinicie, 3: militărie, stagiu, serviciu militar, (pop. și fam.) cătănie, (înv.) oștenie, soldăție, 5: grămadă, mulțime

Etimologie

Din franceză armer < latină armare. Confer italiană armare.

Definiții

1. (v.tranz.) a pune mecanismul unei arme (de foc) în poziția imediat precedentă descărcării ei.
2. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) înarma.
3. a dota cu armătură o piesă sau un element de construcție din beton pentru a le mări rezistența.
4. a consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături.
5. a lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar.

Declinare

Sinonime: 2: (se) înarma