armare
/ar'ma.re/Etimologie
Din a arma.
Definiții
- acțiunea de a (se) arma.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | armare | armări |
| genitiv-dativ | armării | armărilor |
| vocativ | armare | armărilor |
| articulat | armarea | armările |
Din a arma.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | armare | armări |
| genitiv-dativ | armării | armărilor |
| vocativ | armare | armărilor |
| articulat | armarea | armările |
Din latină armarium.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | armar | armare |
| genitiv-dativ | armarului | armarelor |
| vocativ | armarule | armarelor |
| articulat | armarul | armarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică