arhimandrit
/ar.hi.man'drit/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din slavă (veche) arhimandritŭ.
Definiții
- titlu dat starețului unei mănăstiri mari sau unor călugări cu slujbă înaltă pe lângă o episcopie; persoană care are acest titlu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | arhimandrit | arhimandriți |
| genitiv-dativ | arhimandritului | arhimandriților |
| vocativ | arhimandritule | arhimandriților |
| articulat | arhimandritul | arhimandriții |
arhimandritul
/ar.hi.manˈdri.tul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din arhimandrit.
Definiții
- forma de singular articulat pentru arhimandrit.