arhimandrit
/ar.hi.man'drit/Etimologie
Din slavă (veche) arhimandritŭ.
Definiții
- titlu dat starețului unei mănăstiri mari sau unor călugări cu slujbă înaltă pe lângă o episcopie; persoană care are acest titlu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | arhimandrit | arhimandriți |
| genitiv-dativ | arhimandritului | arhimandriților |
| vocativ | arhimandritule | arhimandriților |
| articulat | arhimandritul | arhimandriții |