arendă
/a'ren.də/Etimologie
Din latină medie arenda, intrat târziu, probabil în secolul XVIII, și pe mai multe căi în același timp. Confer rusă арeнда (arenda), poloneză arenda.
Definiții
- cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăți; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat.
- sumă plătită de arendaș proprietarului pentru arendarea unui bun.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | arendă | arenzi |
| genitiv-dativ | arenzii | arenzilor |
| vocativ | arendă | arenzilor |
| articulat | arenda | arenzile |