ardoare
/ar'do̯a.re/Etimologie
Din franceză ardeur < latină ardor.
Definiții
- imbold lăuntric puternic care ușurează realizarea unei acțiuni.
Exemple
- Ardoarea lui era demnă de admirat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ardoare | — |
| genitiv-dativ | ardorii | — |
| articulat | ardoarea | — |
Sinonime: avânt, entuziasm, fervoare, râvnă, sârguință, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârditură, protimie