arcuitură
/ar.ku.i'tu.rə/Etimologie
Din a (se) arcui + sufixul -tură.
Definiții
- parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | arcuitură | arcuituri |
| genitiv-dativ | arcuiturii | arcuiturilor |
| vocativ | arcuitură | arcuiturilor |
| articulat | arcuitura | arcuiturile |