arcuire
/ar.kuˈi.re/Etimologie
Din a (se) arcui.
Definiții
- faptul de a (se) arcui; încovoiere elastică a unei piese lungi; (concr.) formă arcuită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | arcuire | arcuiri |
| genitiv-dativ | arcuirii | arcuirilor |
| vocativ | arcuire | arcuirilor |
| articulat | arcuirea | arcuirile |