aranjare
/a.ran'ʒa.re/Etimologie
Din a aranja.
Definiții
- acțiunea de a (se) aranja.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aranjare | aranjări |
| genitiv-dativ | aranjării | aranjărilor |
| vocativ | aranjare | aranjărilor |
| articulat | aranjarea | aranjările |
Din a aranja.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aranjare | aranjări |
| genitiv-dativ | aranjării | aranjărilor |
| vocativ | aranjare | aranjărilor |
| articulat | aranjarea | aranjările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică