aranjament
/a.ran.ʒa'ment/Etimologie
Din franceză arrangement.
Definiții
- faptul de a aranja (într-un anumit fel); felul în care este aranjat ceva.
- acord, înțelegere, învoială.
- prelucrare a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voce.
- (mat.) fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu și care se deosebesc între ele prin natura sau prin ordinea obiectelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aranjament | aranjamente |
| genitiv-dativ | aranjamentului | aranjamentelor |
| vocativ | aranjamentule | aranjamentelor |
| articulat | aranjamentul | aranjamentele |