ara

Etimologie

Din latină arāre, forma de prezent infinitiv activ pentru arō („a ara, a cultiva”). Înrudit cu aromână ar, arare, francoprovensală arar, friulană arâ, italiană arare, occitană arar, portugheză arar, sardă arai, arare, siciliană arari, spaniolă arar și venețiană arar.

Definiții

1. (v.tranz.) a răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare.

Exemple

• Tractoarele ară pământul.

Declinare

Sinonime: (rar) scurma, (înv.) plugări

Etimologie

Din ara.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru ara.
2. forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru ara.