aptitudine
/ap.ti.tu'di.ne/Etimologie
Din franceză aptitude < latină aptitudo, aptitudinis.
Definiții
- însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aptitudine | aptitudini |
| genitiv-dativ | aptitudinii | aptitudinilor |
| vocativ | aptitudine | aptitudinilor |
| articulat | aptitudinea | aptitudinile |