apretură
/a.pre'tu.rə/Etimologie
Din germană Appretur, franceză apprêture.
Definiții
- apretare; (p.ext.) totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil în vederea finisării lui.
- (concr.) întreprindere, local, instalație în care se efectuează apretura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | apretură | apreturi |
| genitiv-dativ | apreturii | apreturilor |
| vocativ | apretură | apreturilor |
| articulat | apretura | apreturile |