apotemă
/a.po'te.mə/Etimologie
Din franceză apothème.
Definiții
- perpendiculară dusă din centrul unui poligon regulat pe mijlocul oricăreia dintre laturile sale.
- dreaptă dusă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | apotemă | apoteme |
| genitiv-dativ | apotemei | apotemelor |
| vocativ | apotemă | apotemelor |
| articulat | apotema | apotemele |