apoplexie
/a.po.plekˈsi.e/Etimologie
Din franceză apoplexie < latină apoplexia.
Definiții
- pierdere bruscă a cunoștinței și a sensibilității, cauzată de obicei de o hemoragie cerebrală; atac, dambla, ictus apoplectic.
- concentrare bruscă de sânge într-un organ.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | apoplexie | apoplexii |
| genitiv-dativ | apoplexiei | apoplexiilor |
| vocativ | apoplexie | apoplexiilor |
| articulat | apoplexia | apoplexiile |