apocopă
/a.po'ko.pə/Etimologie
Din franceză apocope < latină apocopa.
Definiții
- (fenomen fonetic care constă în) dispariția unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | apocopă | apocope |
| genitiv-dativ | apocopei | apocopelor |
| vocativ | apocopă | apocopelor |
| articulat | apocopa | apocopele |