aplecăciune
/a.ple.kəˈʧju.ne/Etimologie
Din verbul a apleca + sufixul -(ă)ciune.
Definiții
- (înv.) aplecare.
- plecăciune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aplecăciune | aplecăciuni |
| genitiv-dativ | aplecăciunii | aplecăciunilor |
| articulat | aplecăciunea | aplecăciunile |
Sinonime: 1: aplecare, 2: plecăciune