apetență
/a.pe'ten.ʦə/Etimologie
Din franceză appétence.
Definiții
- (livr.) tendință a cuiva către ceea ce îi poate satisface nevoile, înclinațiile etc. naturale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | apetență | — |
| genitiv-dativ | apetenței | — |
| vocativ | apetență | — |
| articulat | apetența | — |