aperitiv
/a.pe.ri'tiv/Etimologie
Din franceză apéritif < latină aperitivus.
Definiții
- gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare).
- băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aperitiv | aperitive |
| genitiv-dativ | aperitivului | aperitivelor |
| vocativ | aperitivule | aperitivelor |
| articulat | aperitivul | aperitivele |