apendice
/aˈpen.di.ʧe/Etimologie
Din franceză appendice < latină appendix, appendicis.
Definiții
- mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului.
- parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia.
- adaos, anexă, supliment la o publicație.
- (fon.) element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | apendice | apendice |
| genitiv-dativ | apendicelui | apendicelor |
| vocativ | apendice | apendicelor |
| articulat | apendicele | apendicele |