apel
/aˈpel/Etimologie
Din franceză appel.
Definiții
- citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezența lor într-un anumit loc.
- chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivități etc.
- cerere, rugăminte.
- acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară și judecarea în fond a procesului.
- producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | apel | apeluri |
| genitiv-dativ | apelului | apelurilor |
| articulat | apelul | apelurile |
Sinonime: 1: chemare, 2: (pop.) strigare, cerere