← înapoi la căutare

apel

/aˈpel/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză appel.

Definiții

  1. citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezența lor într-un anumit loc.
  2. chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivități etc.
  3. cerere, rugăminte.
  4. acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară și judecarea în fond a procesului.
  5. producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativapelapeluri
genitiv-dativapeluluiapelurilor
articulatapelulapelurile

Sinonime: 1: chemare, 2: (pop.) strigare, cerere

apela

/a.pe'la/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză appeler.

Definiții

  1. (v.intranz.) a se adresa cuiva cu o rugăminte, cu o cerere, a cere concursul cuiva.
  2. (v.intranz.) (jur.; în trecut) a introduce un apel.

Declinare

CazSingularPlural
verbapelaapelau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică