anură
/a'nu.rə/Etimologie
Din franceză anures.
Definiții
- (la pl.) ordin de amfibieni lipsiți de coadă în stadiul de adult, cu membrele adaptate pentru salt; (și la sg.) animal din acest ordin.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | anură | anure |
| genitiv-dativ | anurei | anurelor |
| vocativ | anură | anurelor |
| articulat | anura | anurele |