← înapoi la căutare

antropopitecul

/an.tro.po.piˈte.kul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din antropopitec.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru antropopitec.

antropopitec

/an.tro.po.pi'tek/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din franceză anthropopithèque.

Definiții

  1. maimuță conisderată precursorul omului.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativantropopitecantropopiteci
genitiv-dativantropopiteculuiantropopitecilor
vocativantropopiteculeantropopitecilor
articulatantropopiteculantropopitecii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică