antrepozit
/an.tre.po'zit/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză entrepôt (după depozit).
Definiții
- clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | antrepozit | antrepozite |
| genitiv-dativ | antrepozitului | antrepozitelor |
| vocativ | antrepozitule | antrepozitelor |
| articulat | antrepozitul | antrepozitele |
antrepozitul
/an.treˈpo.zi.tul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din antrepozit.
Definiții
- forma de singular articulat pentru antrepozit.