antrepozit
/an.tre.po'zit/Etimologie
Din franceză entrepôt (după depozit).
Definiții
- clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | antrepozit | antrepozite |
| genitiv-dativ | antrepozitului | antrepozitelor |
| vocativ | antrepozitule | antrepozitelor |
| articulat | antrepozitul | antrepozitele |