antren
/an'tren/Etimologie
Din franceză entrain.
Definiții
- însuflețire, vioiciune, animație, bună dispoziție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | antren | — |
| genitiv-dativ | antrenului | — |
| vocativ | antrenule | — |
| articulat | antrenul | — |
Din franceză entrain.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | antren | — |
| genitiv-dativ | antrenului | — |
| vocativ | antrenule | — |
| articulat | antrenul | — |
Din franceză entrainer.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | antrena | antrenau |
Sinonime: 1: mobiliza, 2: (fig.) se ambala, se aprinde, se înfierbânta, se înflăcăra
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică