antracit
/an.tra'ʧit/Etimologie
Din franceză anthracite.
Definiții
- cărbune de pământ de calitate superioară, având în compoziția sa mult carbon, puține substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, fiind un prețios combustibil.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | antracit | antracite |
| genitiv-dativ | antracitului | antracitelor |
| vocativ | antracitule | antracitelor |
| articulat | antracitul | antracitele |