antonică
/an'to.ni.kə/Etimologie
Din Anton (nume propriu) + sufixul -ică.
Definiții
- (bot.) (Chaerophyllum aromaticum) plantă erbacee cu flori albe și fructe aromatice, care crește în pădurile de munte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | antonică | antonici |
| genitiv-dativ | antonicii | antonicilor |
| vocativ | antonică | antonicilor |
| articulat | antonica | antonicile |
Sinonime: (bot.) (reg.) borșer, crastavan, laba-gâști