antică
/anˈti.kə/Etimologie
Din franceză antique.
Definiții
- (înv.) obiect de artă din antichitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | antică | antice |
| genitiv-dativ | anticei | anticelor |
| articulat | antica | anticele |
Din franceză antique.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | antică | antice |
| genitiv-dativ | anticei | anticelor |
| articulat | antica | anticele |
Din antic.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | antic/antică | antici/antice |
| genitiv-dativ | anticului/anticei | anticilor/anticelor |
| vocativ | anticule/antico | anticilor/anticelor |
| articulat | anticul/antica | anticii/anticele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică