antibioticul
/an.ti.biˈo.ti.kul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din antibiotic.
Definiții
- forma de singular articulat pentru antibiotic.
antibiotic
/an.ti.bi'o.tik/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză antibiotique.
Definiții
- substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | antibiotic | antibiotice |
| genitiv-dativ | antibioticului | antibioticelor |
| vocativ | antibioticule | antibioticelor |
| articulat | antibioticul | antibioticele |