antevorbitor
/an.te.vor.bi'tor/Etimologie
Din ante- + vorbitor (după germană Vorredner).
Definiții
- persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | antevorbitor | antevorbitori |
| genitiv-dativ | antevorbitorului | antevorbitorilor |
| vocativ | antevorbitorule | antevorbitorilor |
| articulat | antevorbitorul | antevorbitorii |