antetrupiță
/an.te.tru'pi.ʦə/Etimologie
Din ante- + trupiță.
Definiții
- piesă la plugurile perfecționate, cu ajutorul căreia se răstoarnă brazdele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | antetrupiță | antetrupițe |
| genitiv-dativ | antetrupiței | antetrupițelor |
| vocativ | antetrupiță | antetrupițelor |
| articulat | antetrupița | antetrupițele |