antebraț
/an.te'braʦ/Etimologie
Din ante- + braț. (după franceză avant-bras).
Definiții
- parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | antebraț | antebrațe |
| genitiv-dativ | antebrațului | antebrațelor |
| vocativ | antebrațule | antebrațelor |
| articulat | antebrațul | antebrațele |