antagonism
/an.ta.go'nism/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză antagonisme < latină antagonismus.
Definiții
- opoziție, rivalitate, luptă între două forțe contrare; opoziție de idei sau de atitudini.
- (fiziol.) activitate a organelor care au funcții opuse.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | antagonism | antagonisme |
| genitiv-dativ | antagonismului | antagonismelor |
| articulat | antagonismul | antagonismele |
antagonismul
/an.ta.goˈnis.mul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din antagonism.
Definiții
- forma de singular articulat pentru antagonism.