anrocamentul
/an.ro.kaˈmen.tul/Etimologie
Din anrocament.
Definiții
- forma de singular articulat pentru anrocament.
Din anrocament.
Din franceză enrochement (după rocă).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | anrocament | anrocamente |
| genitiv-dativ | anrocamentului | anrocamentelor |
| vocativ | anrocamentule | anrocamentelor |
| articulat | anrocamentul | anrocamentele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică