← înapoi la căutare

animal

/a.niˈmal/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Definiții

  1. ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc.
  2. om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal.

Exemple

  • Animalele pădurii.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativanimalanimale
genitiv-dativanimaluluianimalelor
vocativanimaluleanimalelor
articulatanimalulanimalele

Sinonime: 1: creatură, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, necuvântător, vietate, viețuitoare, (înv.) dihanie, săzdanie, (fig.) suflare, (înv. fig.) zidire, ziditură

animalul

/a.niˈma.lul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din animal.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru animal.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică