anevoință
/a.ne.voˈin.ʦə/Etimologie
Din anevoie + sufixul -ință.
Definiții
- (înv.) dificultate, greutate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | anevoință | anevoințe |
| genitiv-dativ | anevoinței | anevoințelor |
| vocativ | anevoință | anevoințelor |
| articulat | anevoința | anevoințele |