anacolutul
/a.na.koˈlu.tul/Etimologie
Din anacolut.
Definiții
- forma de singular articulat pentru anacolut.
Din anacolut.
Din franceză anacoluthe < latină anacoluthon.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | anacolut | anacoluturi |
| genitiv-dativ | anacolutului | anacoluturilor |
| vocativ | anacolutule | anacoluturilor |
| articulat | anacolutul | anacoluturile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică