anacolut
/a.na.ko'lut/Etimologie
Din franceză anacoluthe < latină anacoluthon.
Definiții
- discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | anacolut | anacoluturi |
| genitiv-dativ | anacolutului | anacoluturilor |
| vocativ | anacolutule | anacoluturilor |
| articulat | anacolutul | anacoluturile |