anabaptism
/a.na.bap'tism/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză anabaptisme.
Definiții
- doctrină a unei secte religioase care preconiza botezarea la vârsta adultă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | anabaptism | — |
| genitiv-dativ | anabaptismului | — |
| vocativ | anabaptismule | — |
| articulat | anabaptismul | — |
anabaptismul
/a.na.bapˈtis.mul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din anabaptism.
Definiții
- forma de singular articulat pentru anabaptism.