amuțire
/a.mu'ʦi.re/Etimologie
Din a amuți.
Definiții
- faptul de a amuți; pierderea facultății de a vorbi.
- (fig.) încetarea oricărui zgomot.
- fenomen fonetic care constă în pronunțarea din ce în ce mai puțin perceptibilă, până la dispariția totală, a unui sunet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | amuțire | amuțiri |
| genitiv-dativ | amuțirii | amuțirilor |
| vocativ | amuțire | amuțirilor |
| articulat | amuțirea | amuțirile |