amfiteatru
/am.fiˈte̯a.tru/Etimologie
Din franceză amphithéâtre < latină amphitheatrum.
Definiții
- (în arhitectura greco-romană) edificiu destinat jocurilor publice, de formă circulară sau ovală, de obicei neacoperit, având la mijloc o arenă înconjurată de trepte (gradene) și tribune pentru public.
- sală de cursuri, de spectacole etc. cu locurile așezate în trepte sau pe un plan înclinat.
- configurație a unor terenuri muntoase sau deluroase în etaje circulare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | amfiteatru | amfiteatre |
| genitiv-dativ | amfiteatrului | amfiteatrelor |
| vocativ | amfiteatrule | amfiteatrelor |
| articulat | amfiteatrul | amfiteatrele |