amenința

Etimologie

Din latină *amminaciare (< minaciae = „amenințări”).

Definiții

1. (v.tranz.) a arăta intenția de a face rău cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a obține ceva de la el).
2. a face un gest de amenințare.
3. a constitui o primejdie pentru cineva sau ceva.
4. a fi gata să..., a fi pe punctul de a...
5. rara anunța, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios.

Exemple

• L-a amenințat cu degetul.

Declinare

Sinonime: 1: (prin Transilv.) mănânțăla, 2: pândi, (fig.) paște, 3: periclita, primejdui

Etimologie

Din amenința.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru amenința.
2. forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru amenința.

Etimologie

Din amenința.

Definiții

1. forma de persoana a I-a plural la prezent pentru amenința.
2. forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru amenința.