← înapoi la căutare

amenința

/a.me.ninˈʦa/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină *amminaciare (< minaciae = „amenințări”).

Definiții

  1. (v.tranz.) a arăta intenția de a face rău cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a obține ceva de la el).
  2. a face un gest de amenințare.
  3. a constitui o primejdie pentru cineva sau ceva.
  4. a fi gata să..., a fi pe punctul de a...
  5. rara anunța, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios.

Exemple

  • L-a amenințat cu degetul.

Declinare

CazSingularPlural
verbamenințaamenințau

Sinonime: 1: (prin Transilv.) mănânțăla, 2: pândi, (fig.) paște, 3: periclita, primejdui

ameninț

/aˈme.ninʦ/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din amenința.

Definiții

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru amenința.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru amenința.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică